Album Foto --------------Membrii--------------Concluzii--------------Contact--------------Clipuri

Obiceiuri

Ţapinarii----------Chemătorii----------Turca

Ţapinarii

JOCUL ŢAPINARILOR

Dans tematic legat de procesul muncii, specific localităţii.

____Încadrarea în scenă a ţapinarilor se face pe dansul popular "BONDREASCA". Jucătorii purtând ţapine, execută mişcări specifice. Desprinderea din cerc şi reaşezarea acestora pe trei grupe marchează începutul procesului muncii. Cei din spate se deplasează spre înainte mimând rostogolirea buşteanului. Cei din părţile laterale se îndreaptă spre aceştia ajutându-i la rostogolirea buşteanului.

Rostogolirea se face cu cântec:

Cu fierăstrău şi secure // Noi tăiem lemne-n pădure // Cu caii le coborâm, // Şi pe rampă le-nvărtim

Urmează comenzi de dirijare şi aşezarea buşteanului în rampă:

"Pais! Pălugă! Heei, Hei! Volta!"

Despărţindu-se în două aceştia se îndreaptă spre spatele scenei interpretând (cântând):

La topor la fierăstrău // La ţapină-i lucru greu, // Dar mândro de esti cu mine, // Totul îi uşor şi bine.

Urmează din nou comenzile mai sus menţionate. În acest timp din afara scenei se aud femeile ţapinarilor care le aduc acestora mâncare în coşurile pe care le poartă pe umeri, chiuind:

Creşti pădure şi te-ndeasă // Numa'un pic de cale-mi lasă, // Lasă-mi cale şi-o cărare, // Să-i duc badii de mâncare.

Intrând în scenă se aşează lângă soţii lor şi întind merindarele pe care pun mancarea.

La unul dintre ţapinari soţia întârzie să sosească. Supărat, el refuză ofertele colegilor de muncă, de a servi ceva din partea lor, moment în care din afară se aude cântecul:

Măi bădiţă şi eu viu, // Puţânel mai târziu, // Calea-i lungă, dealu-i mare // N-am putut veni mai tare.

Am venit mai încetuţ, // Copilaşul mi-i micuţ, // Drumu-i greu şi lunecos, // N-o putut veni pe jos.

Frunzuliţă de trifoi, // Uite că venim şi noi, // Cu coşul plin de mâncare, // Cu dragostea noastră mare.

cântat de soţia acestuia, care intrând în scenă se aşează împreună cu soţul ei la masă. În acelaşi timp în partea cealaltă a scenei îşi face apariţia o fetiţă care aduce în cofă apă de la izvor cântând:

Frunzuliţă de bujor, // Viu şi eu de la izvor, // Cu cofa cu apă rece, // Cine bea de sete-i trece.

Prânzul bun putere face, // Vorba dulce încă place, // Eu cu apă din izvoare, // Stâmpăr a muncii sudoare.

Cofa luată de la fetiţă de către un ţapinar este trecută din mână în mână pentru a-şi stâmpăra setea.

Acestă cheamă apoi feciorii la joc printr-o strigătură:

Frunzuliţă busuioc // Haideţi măi flăcăi la joc!

Urmează o suită de dansuri locale: Rara, De-a lungu, Bărbuncul, Învârtita care exprimă bucuria muncii împlinite.

După terminarea jocului femeile îşi iau coşurile şi ieşind din scenă chiuie:

Eu te las pădure deasă, // Şi mă duc bădiţă-acasă.

Ţapinarii rămân să-şi continue munca regrupându-se în două echipe şi cântând:

Sus la munte apa-i bună, // Pădurea-i mândră cunună, // Codru-i verde, umbra-i deasă, // Munca noastră e frumoasă.

Pe ultimele două versuri melodice se face ieşirea din scenă.

Inapoi la pagina principala______ Home