Album Foto --------------Membrii--------------Concluzii--------------Contact--------------Clipuri
Obiceiuri
Ţapinarii----------Chemătorii----------Turca
Jocul steagului - CHEMĂTORII
Moment din obiceiul de nuntă "JOCUL STEAGULUI", se desfăşoară sâmbătă seara, premergător nunţii propriu zise de dumineca.
Alaiul mirelui se îndreaptă spre scenă chiuind:
Gată-te nunule bun // Şi vino cu noi la drum // Umple-ţi punga cu bani bine // Ca să nu fi de ruşine.
Se cântă:
Mână bade caii tare // S-ajungem în sat cu soare // Să ne vadă oamenii // De ce ne-am bătut caii
Pentru-o rujă din grădină // Pentru-o tânără copilă // Pentru-o rujă din fereastră // Pentru-o tânără mireasă.
În scenă se află alaiul miresei. Alaiul din partea mirelui intră în scenă şi apoi urmează chematul la nuntă:
Ne-o trimis de la mireasă // C-o năframă de mătase // Şi cu-n fir de busuioc // De la mire din colop.
Că mireas-ar fi venit // Dar pe noi s-o bizuit // Că noi n-avem de arat // Şi nici fân de adunat.
Numai oameni de chemat // La ospăţ şi la jucat. // Faceţi bine şi veniţi // Că frumos ve-ţi fi primiţi
Cu vin roşu, pâine albă // Să vă fie lumea draga // Faceţi bine şi iertaţi // Vorbe rele nu ne daţi
Că noi suntem tinerele // Poate-om mai greşi din ele // Că suntem crescute la munte // Nu ştim vorbe aşa de multe.
Chemătorul:
Tânărul mire de dimineaţă s-o sculat // Faţă albă o spălat şi la noi o alergat // Să umblăm astăzi prin sat
Să umblăm din casă în casă // Să venim şi la D-voastră, // Faceţi bine şi veniţi // Că frumos veţi fi primiţi,
Cu vin roşu pâine albă, // Să vă fie lumea draga, // Şi să ziceţi după noi, // Să trăiască amândoi
La mulţi ani zile frumoase // Să trăiţi şi Dumneavoastră.
Chemătoare II:
Onorată gazdă aleasă // Cu drag am intrat în casă // Cu cinste şi omenie // Vă poftim la cununie.
Cum întoarnă vântul norii // Aşa se pornesc chemătorii // Frunză verde şi una // Pe la noi pe la Bistra,
Bate-un vânt din răsărit // Nuntă mare s-a pornit, // Fetelor să vă gătiţi // Şi la nuntă să veniţi
Vă gătiţi cu poale creţe // C-aşa-i frumos la ospeţe. // Faceţi bine şi veniţi // Că frumos veţi fi primiţi
Cu mâncări şi băutură // Şi mai multă voie bună.
Chemătorul III:
Onorată gazdă ascultă // Noi purtăm semne de nuntă // Purtăm struţ, purtăm mărgele
Nu venim cu vorbe rele, // Că venim cu vorbe bune // Ascultaţi voi ce vom spune
Tânărul nostru împărat // De dimineaţă s-o sculat // Faţă albă o spălat // Şi la noi o alergat
La noi câţiva feciori // Ne-o trimis de chemători // Să umblăm să vă chemăm // Şi să nu vă-nconjurăm
Faceţi bine şi veniţi // Că bine veţi fi primiţi // Cu vin alb de regiune // Şi jinars curat de prune
Şi să ziceţi după noi // Să trăiască amândoi // La mulţi ani zile frumoase // Să trăiţi şi dumneavoastră.
Toţi chemătorii într-un glas cheamă toţi nuntaşii la nuntă:
S-o rugat mirele şi mireasa, să veniţi deseară la steag, mâine şi mâine seară la ospăţ.
Mirele se adresează chemătoriilor:
"Chemători"! pentru că a venit vremea să mă despart de feciorie, fie ca steagul pe care-l port să-l dau altuia care se va dovedi vrednic să-l poarte. Pentru aceasta aici aveţi un colac pe care va trebui să-l uraţi. Primul care va pune mâna pe colac, după urare, va juca steagul în cinstea miresei. Poftiţi uraţi colacul:
Gazda noastră de dimineaţă s-o sculat // Faţă albă o spălat în oglindă s-o uitat // Şi doamne cum s-a mai mirat
Apoi către hambare s-o-ndreptat, // Grâul în saci l-o încărcat // Şi o încărcat nouă care
Pe liasă şi sulişoară; // La car o înjugat, boi bourei // Falnici toţi ca nişte zmei
Mai mare dragul să te uiţi la ei. // Cu coarne sucite răsucite // Şi-n coarne corniţe numai cununiţe;
Apoi o plecat la moara din sat // Că are piatra mai gre // Şi morăriţa mai frumoasă
Cu multe inele pe mână // Şi-o face făina mai bună. // Morăriţa iese afară,
Şi când văzu atâtea cară // Ochii-i sclipe, guriţa-i râde // La câştig bun se gânde.
Grâul din saci în coş o turnat // Grâul s-o măcinat. // Roţile se învârte, făina curge,
Şi sacii se umple. // Când o fost gata făina, // Morăriţa i-o făcut cu mâna.
Unde o fost şi ce-o făcut // Eu nu ştiu, n-am văzut, // Şi nu ştiu cum s-o întâmplat
Că vamă din grâu n-o dat // Şi a plecat acasă, cu sacii plini // Cu făină frumoasă.
Şi-acasă găzdoaia săraca de ea, // Focul în cuptor aprindea, // Covata pe laiţă punea,
Apa de frământat pregătea. // Şi s-o dat de-a frământat, // Un colac mare frumos,
Nici mai mare nici mai mic, // Făr de-o mierţă şi-un mierţic // Cât roata carului mic,
C-o ştiut că-s de primit // Fete şi feciori // Mândrii chemători.
Chemătorii se rotesc în jurul colacului cu botele dispuse în rozetă deasupra acestuia. Unul dintre chemători prinde colacul şi se îndreaptă spre mire, adresându-i-se acestuia:
După cum vezi eu am fost primul care am pus mâna pe colac.
Mirele:
Dacă tu ai pus primul mâna pe colac, eşti vrednic să joci steagul în cinstea miresei
În acest timp un alt chemător prinde şi răstoarnă cofa cu apă. În cealaltă parte a scenei chemătoarele pregătesc mireasa pentru jocul steagului. După primirea steagului de la mire, chemătorul cere ceteraşului să cânte învârtita. Mireasa este jucată pe rând de către chemători, începând cu purtătorul steagului, timp în care ea îşi ia şi rămas bun de la chemătoare.
La oprirea jocului de către purtătorul steagului, mirele se îndreaptă spre mireasă cu gândul de a pleca împreună. Este oprit de către chemătoare care aduc mireasa la masă urmând ca mirele să o cumpere de la acestea.
Chemătoarele rostesc poeziile:
Dintre aceşti tineri feciori // Ce au în obraji bujori // Şi poartă pană de struţ // Să văd care-i mai drăguţ,
Să văd care a venit // Cu gândul la târguit, // Ca să cumpere mireasă // Tinerică şi frumoasă
Să se apropie de masă // Şi pe faţa de mătasă // Din a lui economii // Să scoată sute de mii.
Haide mire mai aproape // Că doar nu umblii pe roate // Ca să-ţi dau mireasa ţie // Numără-mi aici o mie
De-ai adus bănuţi mai mulţi // Cinci sute să-mi împrumuţi // Sute noi şi de hârtie, // Să nu sune-n farfurie.
Mult pe gânduri nu mai sta // Şi plăteşte-mi mireasa.
Chemătoarea a II-a:
Onorată adunare // Vă rog da-ţi-mi ascultare // C-am o vorbă de vorbit, // Cu mirele cel cinstit.
Prea cinstit mire stimat, // Azi tot bine ai umblat // Dar acum ţi s-a gătat. // C-am pus mâna pe mireasă
Şi mireasa nu ţi-oi da // Până când te-i apuna, // În faţa nănaşilor, // Şi întregului popor,
Că de ea îi asculta // Şi cu alta nu-i umbla, // Î-mi promiţi mire ori ba? // Ori mă duc cu mireasa
Şi o-i duce-o în piaţa mare // Şi o-i face-o de vânzare // Că mireasa-i frumoasă tare,
Mult pe gânduri nu mai sta // Şi începe-a număra.
La fiecare chemătoare mirele plăteşte preţul cerut, după care urmează jocul miresii şi al mirelui.
După joc mama miresii aruncă grâu peste alai, care chiuie ieşind din scenă:
Nu ţâpaţi grâul pe jos // Că mirele nu-i frumos,
Nu ţâpaţi grâul prin iarbă, // Că mireasa ni-i de treabă.